Biserica "Buna Vestire" - Curtea Veche (Ansamblul Bisericii Curtea Veche)


Categorie: Biserici ortodoxe
Perioada: sec. XVI - XVIII
Importanta: A
Cod LMI: B-II-m-A-18781.01
Adresa: Str. Franceză 33 sector 3
Localitate: municipiul BUCUREŞTI
Judet: Bucuresti
Regiune: Muntenia

Imagini

Biserica Biserica Biserica Biserica Biserica Biserica Biserica

Imagini de arhiva

Biserica Biserica Biserica
 

Descrieri/Comentarii

L.S. / 10-Jun-2009

Biserica  BUNA VESTIRE - „CURTEA VECHE”

 

Hramuri: Buna Vestire, Sf. Anton.

 

Curtea domnească din centrul vechi, al cetăţii Bucureştiului, a avut 4 lăcaşuri de închinăciune, din care se mai păstrează azi doar biserica "Buna Vestire", sau biserica "Domnească Mare". Aceasta este cea mai veche biserică din Bucureşti, unde mulţi din domnitorii veacurilor XVI-XVIII  s-au închinat aici sau au fost sfinţiţi ca Domni al Ţării Româneşti.

Datarea bisericii nu este foarte clară. În pisania pusă la 1715 de Ştefan Cantacuzino deasupra uşii de intrare se spune că "din temelia ei iaste zidită de batrânul Mircea vodă” (Mircea Ciobanul, îngropat aici la 1559).

Ştefan Cantacuzino aduce transformări bisericii: lărgeşte şi înlocuieşte portalul de intrare cu cel actual, realizat de meşteri ai epocii brâncoveneşti, zugrăveşte interiorul, schimbă cu totul aspectul faţadelor, acestea fiind îmbrăcate într-o tencuială albă, cu rosturi imitând piatra de talie.

La 1758 Constantin Mavrocordat măreşte mult lăcaşul, adăugându-i două paraclise, alipite pîn lungul laturilor de nord şi de sud. Cele trei biserici aveau fiecare altarul lor şi legătură între ele prin câte un gol în pereţii pronaosului.

 

După incendiul din 23 martie 1847, biserica este distrusâ parţial. Icoana Sf. Anton cel Mare este salvată de la biserica Puscăriei arsă şi ea complet şi este adusă aici. Reparaţiile din 1849 se efectuează după proiectul arhitectului austriac I. Schlatter, aspectul exterior al monumentului luând o înfăţişare neogotică. Se reface turla, se adaugă un mic pridvor, se demolează capelele laterale. Pictura a fost refăcută în ulei, în 1852, de Constantin Lecca. Mobilierul şi iconostasul se refac de sculptorul Babic.

 

În 1914 a fost începută prima restaurare, prin grija arh. Gh. Lupu. Cu acest prilej s-a rezidit turla de peste naos. O nouă restaurare a fost executată între anii 1928-1935 de D.M.I., prin arh. Horia Teodoru, care a redat monumentului întru totul înfătişarea şi strălucirea originară, rămasă până în prezent. A fost desfăcut stratul gros de tencuială de factură neogotică, dându-se la iveală paramentul bisericii din secolul al XVI-lea, alcătuit din fâşii orizontale cu şiruri de cărămidă, alternate cu zone de tencuială despărţite în panouri. Numai ferestrele rămân cele refăcute în veacul al XIX-lea, cu partea superioară în unghi S-a refăcut tamburul turlei Pantocrator, luminată de 12 ferestre înalte şi înguste terminate cu arce semicirculare urmărite de acoperiş.

După cutremurul din 1977, biserica a fost reparată din nou cu contribuţia credincioşilor şi străduinţa preoţilor D. Provian şi I. Cristache. A fost restaurată pictura interioară, de către  pictoriţa Virginia Videa,  s-au restaurat casele parohiale şi clopotniţa.

 

Biserica are un plan triconc (25 x 9-14 m) fără pridvor. Pronaosul şi naosul sunt acoperite cu o boltă semicilindrică exprimată în exterior prin acoperişul curb, învelit cu tablă de aramă şi frontonul ce urmăreşte curbura acestuia.  O turlă este ridicată peste naos.